Credințele limitative sunt convingeri învățate, de cele mai multe ori în copilărie, care îți restrâng alegerile fără să-ți dai seama: „nu sunt în stare”, „nu merit”, „la mine oricum nu merge”. Nu sunt adevăruri despre tine, ci concluzii care au avut cândva un rost. Le poți schimba dacă înveți să le observi înainte să le crezi, să le verifici cu dovezi și să le înlocuiești, treptat, cu o formulare mai realistă.
Poate te-ai prins și tu spunându-ți una dintre aceste fraze. Apare atât de repede și sună atât de familiar încât pare adevărul despre tine. Rareori ne oprim să ne întrebăm de unde vine.
Mulți oameni trăiesc convinși că, dacă un gând le trece prin minte, acela este adevărul. Că dacă se simt incapabili, chiar sunt. Că dacă mama spunea că banii vin greu, banii chiar vin greu. Doar că o mare parte din ceea ce gândim nu am ales noi să gândim.
În acest articol vorbim despre dialogul interior, despre tiparele care ne sabotează în liniște și despre cum poți începe să faci diferența între cine ești și ceea ce s-a instalat, în timp, în mintea ta.
Cum apar credințele limitative încă din copilărie?
Gândurile nu apar din nimic. Fiecare credință, fiecare valoare și fiecare „așa trebuie” a intrat în mintea ta dintr-o sursă exterioară. De la părinți, de la profesori, din experiențe care au durut, dintr-o societate care avea propriile idei despre cine trebuie să fii.
Când erai copil, nu aveai cum să filtrezi aceste mesaje. Le-ai primit ca pe niște adevăruri absolute. Creierul a stocat concluzii de felul „dacă greșesc, nu mai sunt iubit/ă” sau „dacă cer ceva, deranjez” și le-a păstrat ca pe niște reguli de supraviețuire. Așa se nasc credințele limitative: concluzii trase de un copil, pe care adultul le poartă mai departe ca pe niște legi.
Problema nu este că aceste concluzii au existat. Ele au avut un rost atunci. Problema apare când, la 35 sau la 50 de ani, ele încă iau decizii în locul tău. Convingerea că deranjezi atunci când ceri ceva stă, de exemplu, în spatele multor dificultăți de a pune limite sănătoase.
„Nu ești blocat, ci protejat, pentru că fiecare problemă din viața ta la un moment dat a fost o soluție.”Dr. Cornelia Tianu
Gândește-te, de exemplu, la felul în care vorbești despre bani, despre sănătate sau despre propria valoare. Fraze de tipul „la noi în familie nimeni n-a avut noroc”, „eu nu sunt făcut/ă pentru asta” sau „trebuie să muncești până cazi ca să meriți ceva” nu sunt observații neutre. Sunt programe care îți modelează alegerile, de multe ori fără ca tu să le fi verificat vreodată.
Lanțul este simplu și, tocmai de aceea, puternic. Un gând creează o emoție. Emoția creează un comportament. Iar comportamentul repetat ajunge să-ți construiască viața. Dacă vrei să schimbi ceva la capătul acestui lanț, cel mai blând loc de unde poți începe este chiar începutul lui. Iar la mijlocul lui, te ajută să știi cum pui nume emoțiilor.
Nu trebuie să lupți cu fiecare gând. Este suficient să înveți să-l privești înainte să-l crezi.
Cum recunoști tiparele de gândire care te sabotează?
Tiparele de gândire rareori se prezintă ca atare. Ele arată ca niște reacții firești, ca „așa sunt eu”. Le recunoști mai ușor după efecte decât după conținut:
- Ajungi mereu în aceleași situații, cu oameni diferiți, și nu înțelegi de ce.
- Amâni exact lucrurile care contează cel mai mult pentru tine.
- Reiei la nesfârșit o conversație în minte, deși ea s-a terminat de mult.
- Îți imaginezi cel mai rău scenariu înainte ca ceva să se fi întâmplat.
- Te critici mai dur decât ai critica vreodată un prieten.
„Autosabotajul este loial, este familiar, este cunoscut și nu vine cu alarmă.”Dr. Cornelia Tianu
În programarea neurolingvistică (NLP) se vorbește despre filtre prin care mintea percepe realitatea: ștergeri, distorsiuni și generalizări. Pe scurt, nu vedem lumea așa cum este, ci așa cum ne-au învățat filtrele noastre să o vedem. Un singur eșec devine „niciodată nu-mi iese”, iar o critică devine „nu sunt bun/ă de nimic”.
Ce este criticul interior și cum îl recunoști?
Aproape toată lumea are o voce interioară care judecă, avertizează și compară. Uneori seamănă izbitor cu vocea unui părinte sau a unui profesor. Alteori pare a noastră, pentru că am auzit-o de atâtea ori încât ne-am obișnuit cu ea.
Criticul interior are, de obicei, câteva semne după care îl poți recunoaște. Vorbește în absoluturi („mereu”, „niciodată”, „toți”). Folosește un ton dur. Și, mai ales, nu îți oferă nicio cale de ieșire, doar verdictul.
Sinele tău autentic sună altfel. Este mai calm, mai curios, mai dispus să vadă nuanțe. Nu neagă greșelile, dar le privește ca pe niște informații, nu ca pe niște sentințe.
Cum schimbi un tipar de gândire?
Vestea bună este că mintea poate învăța lucruri noi la orice vârstă. Asta înseamnă că un tipar care s-a format prin repetiție se poate și transforma prin repetiție, de data aceasta conștientă. Asta cere răbdare, iar despre motivul pentru care durează am scris în articolul de ce schimbarea reală are nevoie de timp.
Câteva instrumente pe care NLP le folosește în acest sens:
- Reîncadrarea, adică privirea unei experiențe dificile sau a unui eșec trecut dintr-un unghi nou, care îți lasă mai mult spațiu de mișcare.
- Ancorarea stărilor de resursă, prin care înveți să accesezi mai ușor calmul sau curajul atunci când ai nevoie de ele.
- Ruperea buclelor de ruminație, acele cercuri de gânduri care se reiau la nesfârșit și alimentează anxietatea anticipatorie.
Este important de spus că NLP nu înseamnă manipulare. Folosit cu intenția corectă, este un set de instrumente de autocunoaștere și comunicare, pe care îl aplici asupra propriilor tipare, nu pentru a-i influența pe alții.
Ce înseamnă igiena mentală de zi cu zi?
Așa cum ne spălăm pe dinți în fiecare dimineață fără să ne gândim prea mult, la fel ne putem îngriji și mintea. Nu prin gânduri pozitive forțate, ci prin câteva minute de atenție conștientă la ce se petrece înăuntru.
O rutină de igienă mentală poate fi foarte simplă. Câteva minute dimineața în care observi starea cu care te-ai trezit. O întrebare pe care ți-o pui când simți că te copleșește un gând: „Este adevărat? Este util?”. Și un jurnal în care notezi, din când în când, ce tipare ai observat și ce ai ales să faci diferit. Un jurnal de lucru pentru harta credințelor limitative găsești și în cursul „Gândesc, deci exist”. Iar dacă emoțiile care vin la pachet cu aceste gânduri sunt greu de numit, te poate ajuta jurnalul de autoobservare emoțională descris în articolul despre remediile florale Bach.
Mai ales în momentele de criză, dialogul interior contează enorm. Felul în care îți vorbești atunci poate face diferența între a te prăbuși și a te ridica, chiar și încet.
Puterea nu este la gândurile tale. Puterea este la tine, cel/cea care alege ce gânduri hrănești.
Întrebări frecvente
Ce sunt credințele limitative?
Sunt convingeri învățate, de multe ori în copilărie, care îți restrâng alegerile: „nu sunt în stare”, „nu merit”, „banii vin greu”. Nu sunt adevăruri despre tine, ci concluzii care au avut cândva un rost.
Pot scăpa complet de criticul interior?
Scopul nu este să faci vocea să dispară, ci să nu o mai crezi automat. Cu exercițiu, o poți observa, îi poți pune întrebări și poți alege un ton mai blând față de tine.
Este NLP o formă de psihoterapie?
Nu. NLP este un set de instrumente de autocunoaștere și comunicare. Dacă te confrunți cu anxietate puternică, stări depresive sau gânduri care te copleșesc, cere sprijinul unui psihoterapeut sau al medicului.
De la pilot automat la alegeri conștiente
Să înțelegi că nu ești mintea ta este, pentru mulți oameni, o mare ușurare. Înseamnă că nu trebuie să crezi tot ce îți spune vocea din cap. Înseamnă că ai de unde să alegi.
Schimbarea nu vine din lupta cu simptomele, ci din înțelegerea programului din spatele lor. Iar acest lucru se învață, pas cu pas, cu răbdare și cu instrumente potrivite. Dacă ești deja în psihoterapie, o astfel de muncă poate adânci ceea ce lucrezi acolo. Dacă nu, poate fi un prim pas spre o relație mai blândă cu tine.
Dacă vrei să mergi mai departe în ritmul tău, cursul „Gândesc, deci exist” îți oferă structura și instrumentele pentru acest drum. Iar dacă ai nevoie mai întâi de o discuție, poți cere o sesiune cadou de 20 de minute pe Zoom cu un membru al echipei Dr. Corneliei Tianu.
Informațiile din acest articol au caracter educațional și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.
