Simptomele fizice ale stresului sunt reacții reale ale corpului la o presiune care durează: mușchi încordați, dureri de cap, palpitații, un nod în stomac, digestie capricioasă, somn agitat, oboseală care nu trece după odihnă. Ele apar pentru că reacția de alertă, gândită pentru momente scurte, rămâne pornită zile sau săptămâni la rând. Primul pas este întotdeauna o verificare medicală, ca să nu treci cu vederea o altă cauză.
Poate ai observat și tu: într-o perioadă aglomerată, corpul începe să-ți vorbească. Un nod în stomac înaintea unei discuții dificile. Umeri care urcă spre urechi pe parcursul zilei. O durere de cap care apare exact în ziua în care ai cel mai mult de făcut. Nopți în care ești frânt/ă de oboseală, dar mintea nu se oprește.
Nu e o coincidență și nu e „doar în capul tău”. Mintea și corpul nu sunt două sisteme separate. Ce gândești și ce simți are efecte reale asupra modului în care funcționează organismul. Iar când stresul devine constant, corpul începe să-l poarte la vedere.
Ce se întâmplă în corp când ești stresat/ă?
Corpul uman are un mecanism vechi și foarte util: reacția de alertă. Când percepe un pericol, se pregătește să răspundă. Inima bate mai repede, mușchii se încordează, respirația se schimbă, digestia trece pe plan secund. Totul pentru a face față situației.
Pe termen scurt, această reacție te ajută. Problema apare când pericolul nu mai e un eveniment, ci o stare de fond. Un termen-limită care nu se mai termină, o relație tensionată, griji financiare, responsabilitatea pentru toți cei din jur. Corpul rămâne în alertă zile, săptămâni, uneori ani.
Mulți oameni nici nu mai observă această stare, pentru că a devenit normalitatea lor. Abia când iau o pauză, de exemplu în concediu, își dau seama cât de încordați au fost.
Un organism care stă mereu pregătit de luptă nu mai are timp să se refacă. Și atunci începi să simți efectele: oboseală care nu trece, somn neodihnitor, iritabilitate, senzația că ești mereu „pe muchie”. Despre cum rămâne corpul blocat în această stare am scris și în articolul despre reglarea sistemului nervos.
Care sunt cele mai frecvente simptome fizice ale stresului?
Fiecare dintre noi poartă stresul în mod diferit. Totuși, unele semnale apar des la oamenii care trec prin perioade lungi de presiune:
- tensiune în umeri, gât, maxilar sau spate;
- dureri de cap care apar mai ales în zilele încărcate;
- disconfort digestiv, balonare sau pofta de mâncare dată peste cap;
- somn agitat, treziri în timpul nopții sau dificultăți de adormire;
- palpitații sau senzația de nod în gât;
- oboseală persistentă, chiar și după odihnă.
Este esențial să spunem un lucru clar: aceste simptome pot avea și cauze medicale care nu țin de stres. De aceea, orice simptom nou, intens sau care persistă trebuie discutat întâi cu medicul. Abia după ce cauzele fizice au fost evaluate are sens să privești și partea emoțională.
Corpul nu exagerează. Doar spune cu voce tare ce mintea a învățat să treacă sub tăcere.
Ce înseamnă psihosomatic și ce nu înseamnă?
Cuvântul „psihosomatic” pune împreună două cuvinte grecești: psyche, adică mintea și sufletul, și soma, adică corpul. Descrie legătura dintre ce trăiești emoțional și ce se întâmplă în corp, felul în care stresul, grijile sau emoțiile nespuse pot influența simptome fizice reale. Când spunem că cineva „somatizează”, ne referim la faptul că tensiunea interioară se exprimă și prin corp.
Psihosomatic nu înseamnă „e doar în capul tău” și nici „îți imaginezi”. Durerea, palpitațiile sau balonarea sunt reale, chiar dacă la apariția lor contribuie și stresul. Nu înseamnă nici că orice boală are o cauză emoțională sau că o anumită emoție produce o anumită boală. Asemenea scurtături pot duce la un diagnostic ratat sau la o vinovăție de care nu ai nevoie.
În practică, privirea psihosomatică se adaugă evaluării medicale, nu o înlocuiește. Întâi afli ce spune medicul. Apoi te poți întreba ce mai poartă corpul tău în perioada aceasta.
„A avea încredere în corpul tău nu înseamnă să ignorăm medicina. Medicina este foarte utilă.”Dr. Cornelia Tianu
Cum poate un gând să devină simptom?
Între o situație și reacția corpului tău se află, aproape mereu, un gând. Uneori atât de rapid încât nici nu-l observi. „Nu o să reușesc.” „Iar am greșit.” „Dacă nu fac eu, nu face nimeni.”
Un gând creează o emoție. O emoție pune corpul în mișcare. Iar un comportament repetat, cum ar fi să muncești până la epuizare sau să nu spui niciodată nu, ajunge să-ți modeleze viața. Așa se poate întâmpla ca o situație să se fi încheiat demult, dar gândul legat de ea să țină corpul în continuare în alertă.
Multe dintre aceste gânduri nu sunt nici măcar ale noastre. Le-am preluat din familie, din școală, din experiențe dureroase. Le repetăm automat, convinși că sunt adevărul. Vestea bună este că le poți observa și, cu timpul, poți alege ce păstrezi și ce lași să plece.
Ia, de exemplu, convingerea că odihna trebuie meritată. Cine trăiește cu ea se simte vinovat de fiecare dată când se oprește, așa că nu se oprește. Corpul rămâne în alertă, somnul devine superficial, iar oboseala se adună. Simptomul fizic e real, dar rădăcina lui se află, în parte, într-un gând pe care nu l-ai pus niciodată sub semnul întrebării. Cum recunoști astfel de convingeri și cum le schimbi, pas cu pas, este tema cursului „Gândesc, deci exist”.
Ce poți face concret ca să rupi cercul stresului?
Nu poți elimina complet stresul din viață. Dar poți schimba felul în care corpul și mintea ta răspund la el. Câțiva pași simpli de la care poți porni:
- Observă legătura. Când apare un simptom cunoscut, întreabă-te ce s-a întâmplat înainte și ce gândeai în acel moment.
- Numește emoția. „Sunt furios/furioasă”, „mi-e frică”, „sunt trist/ă”. A pune un nume emoției o face mai ușor de gestionat; găsești mai multe în articolul despre cum pui nume emoțiilor.
- Respiră mai lent. Câteva respirații liniștite, cu expirul ceva mai lung decât inspirul, pot ajuta corpul să iasă din starea de alertă.
- Mișcă-te blând. O plimbare scurtă, câteva întinderi, orice mișcare care eliberează tensiunea din mușchi.
- Ascultă-ți dialogul interior. Ai vorbi cu un prieten drag așa cum îți vorbești ție?
Acești pași nu înlocuiesc tratamentul medical sau psihoterapia atunci când sunt necesare. Dar te ajută să devii mai atent/ă la semnalele tale și să nu mai aștepți până când corpul strigă. Cercul nu se rupe într-o săptămână; despre asta am scris în articolul despre de ce schimbarea reală are nevoie de timp.
Când e nevoie de ajutor specializat?
Există momente în care stresul depășește ce poți gestiona singur/ă. Cere ajutorul unui medic dacă simptomele fizice sunt intense, noi sau se agravează. Cere ajutorul unui psihoterapeut sau al medicului dacă te simți copleșit/ă zi de zi, dacă anxietatea îți limitează viața sau dacă ai gânduri care te sperie.
Durerea în piept, dificultățile de respirație sau palpitațiile puternice trebuie verificate imediat medical, chiar dacă bănuiești că sunt legate de stres. Mai bine o verificare în plus decât o problemă trecută cu vederea.
După ce simptomele au fost verificate, o sesiune cadou de 20 de minute pe Zoom cu un membru al echipei Dr. Corneliei Tianu te poate ajuta să vezi care e următorul tău pas.
Întrebări frecvente
Poate stresul să provoace simptome fizice reale?
Da, stresul prelungit poate influența somnul, digestia, tensiunea musculară și nivelul de energie. Totuși, orice simptom nou sau persistent trebuie evaluat întâi de medic, ca să fie excluse alte cauze.
Cum îmi dau seama dacă un simptom vine din stres?
Nu e bine să tragi singur/ă această concluzie. Poți observa dacă simptomul apare mai ales în perioadele tensionate, dar diagnosticul îl pune medicul, după evaluare.
Ce pot face zilnic ca să reduc efectele stresului?
Pauzele scurte de respirație lentă, mișcarea blândă, un somn cât mai regulat și obiceiul de a-ți observa gândurile și emoțiile pot ajuta. Dacă te simți copleșit/ă, cere sprijinul unui psihoterapeut sau al medicului.
Corpul tău nu e împotriva ta
Simptomele legate de stres pot fi frustrante și obositoare. Dar ele nu sunt dovada că ceva e în neregulă cu tine. Sunt felul corpului de a-ți atrage atenția că poartă mai mult decât poate duce.
„Corpul nu este niciodată împotriva noastră.”Dr. Cornelia Tianu
Când începi să înțelegi legătura dintre gânduri, emoții și reacțiile corpului, nu mai ești la mâna lor. Poți observa, poți alege și poți crea, pas cu pas, un alt fel de dialog cu tine. În cursul „Gândesc, deci exist”, Dr. Cornelia Tianu, medic și psihoterapeut, te ghidează să recunoști tiparele automate și să le înlocuiești cu alegeri mai conștiente.
Găsești toate detaliile pe pagina cursului.
Informațiile din acest articol au caracter educațional și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.
